Sa zicem ...

Sa zicem ca nu ai fost niciodata ca mine. Nu ai avut o teama, un fior, o frica de un eveniment scapat de sub controlul tau, scapat in largul infinit, ajuns sub jurisdictia cerului, a pamantului, ajuns in voia vantului. Sa zicem ca nu ai simtit niciodata cum e sa iti faca lumea ta interioara implozie, cum fiecare molecula a fiintei tale este in curs de asteptare, cum si parul de pe cap tremura in lipsa vantului. Sa zicem ca stii tot ce crezi ca trebuie dar aflii ca nu stii nimic bun, ca tot ce stiai pana acum este un nimic in comparatie cu universul exterior. Sa zicem ca ai pe cineva caruia ii spui fiecare secret al tau si sa zicem ca acea persoana nu tine evidenta si nu considera destul de important. Sa zicem ca tu crezi ca poti face tot ce iti pui in cap si sa zicem ca pana acum ai avut dreptate. Sa zicem ca tu traiesti in lumea altora, avand un ochii ascuns in fiecare din universurile prietenilor tai, dar atunci cand simti nevoia ai un colt al tau, si numai al tau, in interiorul fiecaruia. Sa zicem ca toti stiu cine esti si in acelasi timp sa zicem ca nu te cunoaste nimeni cu adevarat. Sa zicem ca ai noroc, dar precum e norocul, vine si ghinionul intr-un final. Sa zicem ca ai gasit fericirea, sa zicem ca erai fericit, sa zicem ca erai sigur pe tine. Sa zicem ca erai multumit. Sa zicem ca ai gasit o chestie care viata ti-a schimbat. Sa zicem ca ai gasit eternul, si il doreai neincetat.Sa zicem ca te credeai norocos. Sa zicem ca toti asta credeau. Sa zicem ca lumea e proasta. Sa zicem ca ghinionul pandea. Sa zicem ca nu ti-a fost bine, sa zicem ca doreai mai mult. Sa zicem ca ai sperat ca tine. Sa zicem ca ai sperat cam mult. Sa zicem ca tot ce am zis e adevarat. Sa zicem ca e vorba de mine. Sa zicem ca nici eu nu imi doresc sa fi fost adevarat...

Asa ca un nou inceput pentru blog...